Trasabilitate alimentară: ghidul complet 2026

Trasabilitatea alimentară nu mai este o opțiune: este o obligație legală în Europa din 2002 și o așteptare aproape unanimă a consumatorilor în 2026. Totuși, în spatele termenului generic se ascunde o suprapunere de reglementări (UE 178/2002, Codul consumului francez, AGEC, EUDR, e-label vin) și de practici tehnice (loturi, identificatori, sigilii digitale, atestări) pe care puțini actori le stăpânesc cu adevărat. Acest ghid prezintă principiile fundamentale și descrie stadiul dreptului aplicabil la 1 ianuarie 2026.

Ce este trasabilitatea alimentară?

Regulamentul european (CE) nr. 178/2002, numit „Food Law”, definește trasabilitatea la articolul 3.15 ca fiind „capacitatea de a reconstitui, prin toate etapele de producție, transformare și distribuție, traseul unui produs alimentar, al unui aliment pentru animale, al unui animal destinat producției de alimente sau al unei substanțe destinate a fi încorporată”. Această definiție este voit largă: acoperă materia primă, produsul finit, ingredientul intermediar, ambalajul aflat în contact cu alimentul și animalul viu.

În practică, trasabilitatea se sprijină pe trei piloni:

• Identificarea: fiecare lot sau fiecare unitate trebuie să poarte un identificator unic (număr de lot, GTIN, identificator individual pentru bovine).
• Înregistrarea: fiecare actor trebuie să păstreze, pentru fiecare flux de intrare și de ieșire, numele și adresa furnizorului sau ale clientului, natura produsului, cantitatea, data.
• Capacitatea de restituire: informațiile trebuie să poată fi comunicate autorității competente în 24 până la 72 de ore.

Trasabilitate ascendentă și descendentă: regula „one-up, one-down”

Articolul 18 din Regulamentul 178/2002 impune fiecărui operator din sectorul alimentar să își cunoască furnizorul imediat (trasabilitate ascendentă) și clientul imediat (trasabilitate descendentă). Se vorbește despre regula „one-up, one-down”. Concret:

• Ascendentă: de unde vine acest lot de făină? De la ce moară? De pe ce parcelă, ideal?
• Descendentă: cui i-am vândut acest lot de făină? Cărei brutării? În ce perioadă?

Trasabilitatea „internă” (urmărirea fluxului în interiorul aceleiași întreprinderi, de exemplu legătura dintre un lot de grâu intrat și lotul de făină ieșit) nu este cerută explicit de Regulamentul 178/2002, dar devine indispensabilă de îndată ce are loc o transformare, sub sancțiunea imposibilității tehnice de a urmări un rechemare de produs.

Cadrul legal francez în 2026

În dreptul intern francez, trasabilitatea se sprijină în principal pe Codul consumului (articolele L. 412-1 și următoarele) și pe Codul rural și al pescuitului maritim. Mai multe texte specifice s-au suprapus în ultimii ani:

• Legea EGalim (nr. 2018-938) și componenta sa privind originea cărnurilor în alimentația publică colectivă și comercială.
• Legea AGEC (nr. 2020-105) care impune, prin decretul 2022-748, informarea consumatorului privind calitățile de mediu ale produselor (indici de reparabilitate, mențiunea țării de fabricație, prezența microplasticelor).
• Decretul „Origine France” care stabilește condițiile de utilizare a drapelului tricolor și a mențiunii „Origine France”.

Obligațiile sectoriale de cunoscut

Bovine, ovine, caprine

Fiecare animal poartă două crotalii de identificare individuale de la naștere, iar parcursul său este înregistrat în Baza de Date Națională de Identificare (BDNI). Trasabilitatea se întinde de la fermă la abator, apoi lot cu lot până la bucata vândută consumatorului final.

Vinuri și spirtoase

Regulamentul (UE) 2021/2117 impune, din 8 decembrie 2023, afișarea ingredientelor și a valorilor nutriționale pe orice sticlă de vin produsă în Uniune. Informația poate fi purtată de un cod QR („e-label”) care trimite către o pagină web permanentă și necomercială.

Produse provenite din defrișare

Regulamentul EUDR (UE 2023/1115) interzice, pentru șapte materii prime (cacao, cafea, lemn, soia, ulei de palmier, bovine, cauciuc), introducerea pe piața europeană a produselor provenite de pe terenuri defrișate după 31 decembrie 2020. Fiecare operator trebuie să depună o declarație de diligență (DDS) care să includă coordonatele GPS ale parcelelor de origine.

Cum se implementează o trasabilitate eficientă?

Actorii care reușesc punerea în conformitate au în comun cinci practici:

1. Numerotarea fiecărui lot chiar de la recepție, cu un identificator lizibil atât uman, cât și de mașină (cod de bare sau cod QR).
2. Documentarea transformărilor: un lot de făină intrat trebuie legat, într-un registru digital, de loturile de pâine ieșite.
3. Centralizarea avizelor de livrare: păstrarea facturilor și a avizelor de livrare timp de minimum 5 ani, ideal scanate și datate.
4. Testarea rechemărilor la alb cel puțin o dată pe an. Exercițiul dezvăluie sistematic goluri de trasabilitate.
5. Publicarea informației către clienți atunci când este relevant: cod QR pașaport, pagină de produs dedicată, atestare descărcabilă.

De ce un instrument digital schimbă totul

Trasabilitatea „pe hârtie” rămâne legală, dar expune la trei riscuri majore: imposibilitatea de a restitui rapid informația în caz de rechemare, absența unei probe datate și nefalsificabile și incapacitatea de a transmite datele propriilor clienți atunci când aceștia le cer (cazul tipic: un distribuitor care solicită proba originii unui lot).

O platformă digitală aduce trei lucruri pe care un clasor nu le poate oferi: marcarea temporală criptografică (fiecare înregistrare este sigilată și opozabilă), partajarea selectivă (producătorul alege ce dezvăluie și cui) și restituirea instantanee — o pagină-pașaport publică, scanabilă de orice consumator sau inspector.

Concluzie

Trasabilitatea în 2026 nu mai este doar o obligație defensivă: a devenit un argument comercial și un instrument de eficiență internă. Producătorii care își structurează trasabilitatea astăzi anticipează EUDR (30 decembrie 2026 pentru aplicarea generală, 30 iunie 2027 pentru microîntreprinderile și întreprinderile mici din afara sectorului lemnului) și răspund presiunii crescânde a consumatorilor.